Istoria i-a smuls din trupul ţării, acum sunt obligaÅ£i să moară pentru un pământ străin. În aste zile, în regiunea CernăuÅ£i ÅŸi la graniÅ£a de nord a României, satele se pustiesc. Românii din Ucraina fug în păduri sau, cei care au dublă cetăţenie, trec graniÅ£a pe la Suceava (povestea nu va mai dura mult, pentru că guvernul ucrainean a dat deja dispoziÅ£ie să se aplice sancÅ£iuni celor care deÅ£in două paÅŸapoarte!).
Românii se ascund de frica ordinelor de mobilizare la război (între 25 ÅŸi 60 de ani bărbaÅ£ii - toÅ£i, între 25 ÅŸi 50 de ani femeile - care au pregătire militară). Odată găsiÅ£i, cei care refuză mobilizarea sunt trimiÅŸi în judecată ÅŸi riscă închisoare. Primul adjunct al procurorului regiunii CernăuÅ£i, Oleksandr Ivaniuk: "În conformitate cu articolul 338 al Codului Penal , în regiunea noastră au fost iniÅ£iate 22 de proceduri penale. În instanÅ£a de judecată au fost direcÅ£ionate 10 dosare, restul se află în stadiu de anchetă preliminară. Unii dintre suspecÅ£i sunt daÅ£i în urmărire generală. Articolul 338 presupune pedepse cu închisoarea între 3 ÅŸi 5 ani".
În Ucraina, ziarul Libertatea Cuvântului publică o scrisoare a unei mame cu trei feciori pe care Ucraina a pus ochii. Nu poate intra în România pentru că ea, Å£ara-mamă, nu deschide frontiera de la Racovăţ!
"Locuiesc la frontiera ucraineano-română. Am rude în România. Îmi doresc din tot sufletul ca în anul 2015 să fie deschis punctul de trecere a frontierei DiakivÈ›i-Racovăț, închis în anul 2008. AÈ™ vrea să-mi pot vizita rudele din patria istorică. Mama mea are 86 de ani È™i ar vrea ca la vârsta ei înaintată să mai aibă o dată È™ansa să aprindă o lumânare la mormintele fraÈ›ilor înmormântaÈ›i în cimitirul din Racovăț, judeÈ›ul BotoÈ™ani. Am È™i eu emoÈ›ii pentru ceea ce se întâmplă în È›ară. Doresc din tot sufletul să fie pace, să nu mai moară oameni nevinovaÈ›i în estul Ucrainei", este mesajul transmis de Viorica Aluchi din satul ProboteÈ™ti.
Păi nu se poate! Vama de la Racovăţ e în... renovare de 4 ani, iar speranÅ£ele de redeschidere sună în fiecare an la fel: la primăvară! "Semnalele, cel puÈ›in din câte È™tiu eu, sunt că în primăvară se va da în funcÈ›iune. În luna martie-aprilie", spunea prefectul de BotoÅŸani, în decembrie 2014.
Românii stau ascunÅŸi în pădurile Ucrainei, chinuiÅ£i ÅŸi ameninÅ£aÅ£i cu un război în care lor nu li se cere decât să moară! Cei care vor ajunge în armată vor fi trimiÅŸi să lupte împotriva separatiÅŸtilor pro-ruÅŸi într-un război al cărui final nu se întrevede. De la începutul confruntărilor armate, numărul morÅ£ilor a ajuns deja la aproximativ 5.000, o parte dintre victime fiind ÅŸi din rândul românilor care locuiesc în nordul Bucovinei.
Viorica Aluchi: "Sunt mamă a trei feciori. Mă doare sufletul pentru copiii mei È™i ai țării. SituaÈ›ia din Ucraina este destul de complicată. Ideea mobilizării tinerilor noÈ™tri, în anul 2014, dar È™i în acest an, a a creat un haos tatal È™i neliniÈ™te în satele noastre. Anul trecut, oamenii s-au revoltat nu pentru că nu sunt patrioÈ›i ai țării în care trăiesc, ci pentru că nu au fost suficient de informaÈ›i. Mă întreb È™i eu, astăzi, alături de alte mii de persoane, de oare Ucraina a renunÈ›at la încorporarea tinerilor în armata ucraineană? Este firesc ca acei tineri care sunt sănătoÈ™i È™i în forță să facă armata. Dacă unitățile militare din Ucraina ar fi fost pline, È›ara dispunea de forÈ›a necesară È™i de militari pregătiÈ›i, fără a trezi panica aceasta È™i neliniÈ™tea în societate".
În România, pe 24 ianuarie: spectacole folclorice, sarmale, discursuri ÅŸi defilări cu torÅ£e! Armata a fost aplaudată (?!), copiii au urmărit cu lacrimi în ochi parada...
Fără să le pese de românii din Ucraina, Hora Unirii pe care mai-marii o joacă în România nu este decât un Å£onÅ£oroi politic. "Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima..."
(Florentina Toniţă)
